Radiopublicitate

Bucuria tropaie prin partile de sus ale clasei privilegiate, in timp ce tristetea se asaza apasat pe capul celor de jos. Este foarte simplu sa pricepi starea unei natiuni doar ascultand la radio mica publicitate. Radioul acela, pe care noi toti il platim, chiar daca nu-l ascultam sau poate nici nu-l avem prin casa. Daca vi se pare absurd ca cineva sa nu aiba radio prin casa, este cazul sa faceti vizite si pe la cei pe care nu-i cunoasteti decat din cazurile sociale prezentate la tembelizor. Chiar mai exista astfel de oameni si case lipsite de aceste diavolesti unelte de prosteala in masa. Dar sa vedem ce mai vinde romanul prin mica publicitate radiofonica. Un oarecare vrea sa se debaraseze de un teren, ultracentral, nemaipomenit, la doar cateva milioane de euro. Altul vrea sa vanda o masina de super firma, de colectie, cu toate imbunatatirile imaginabile. Si nu pretinde mai mult de cateva milioane de euro. Un anunt despre o vila, cu zeci de camere si dependinte, cu padure si piscina, la un pret la fel de modic, de cateva milioane de dolari. Si, amestecat, crainica noastra facea public un anunt de casa batraneasca, usor demolabila, fara teren, fara utilitati, dar cu un pret de palat oriental. Sau: vand o roata de caruta cu cateva spite lipsa; o pompa de bicicleta fara supapa; suba imblanita lejer, mancata de molii; roaba fara roata si cu un singur maner, usor ruginita. Cam asta este situatia din tara: cam ca un fel de publicitate!

Felician PETRARU

Subiecte: editorial