“Actorul” din curtea campioanei

Multi il cunosc pe George Buricea drept „fluturasul” din fata apararii constantenilor, omul cu interceptiile. Campion cu HCM si Steaua, o prezenta constanta in echipa nationala si cu un palmares de invidiat in cupele europene, Buricea este un jucator emblematic pentru handbalul romanesc.

Un familist convins, Buricea spune ca ar fi fost un bun actor daca nu ar fi jucat handbal, iar ca sporturi ar fi practicat fotbalul ori scrima.

Impatimit al cumparaturilor, jucatorul HCM-ului a ramas impresionat, in urma pelegrinarilor sale de Barcelona si il admira pe Nikola Karabatici, jucatorul formatiei franceze Montpellier, echipa la care Buricea ar dori sa joace.

Jucatorul echipei de pe litoral s-a destainuit intrun interviu acordat Ziarului nostru.

Reporter: Cum a fost primul contact cu handbalul, cind si unde s-a intamplat?

George Buricea: Primul contact cu handbalul l-am avut la Liceul cu Program Sportiv, la Braila. Eram clasa a X-a si pana atunci facusem atletism, sport de care m-am lasat dupa o criza de splina. Primii mei antrenori au fost Teodor Cheochia si Meca Sorinel. Dupa doar un an am fost chemat la nationala de juniori in generasia 78, cu Murtaza care era cel mai jun junior al Romaniei si poate al Europei la acea ora. In aceeasi echipa mai jucau si Baiceanu, Stanescu si multi alti jucatori consacrati.

R: Te-a indrumat spre handbal, parintii te-au incurajat?

GB: La handbal m-a indrumat profesorul de la Scoala Generala, Dorin Chiru, pentru ca el a vazut la mine reale calitati. Am fost incurajat si de familie care m-a ajutat foarte mult financiar pentru ca am ajuns la Constanta la 19 ani, cand nu aveam niciun venit.

R: Prima ta performanta ca jucator…

GB: Prima mea performanta majora a fost titlul de campion national cucerit la finalul sezonului 2003/2004

R: Ce iti mai amintesti de la primul meci jucat in Liga Nationala?

GB: De la primul meci in liga nationala i mi aduc aminte absolut tot, am debutat contra Bacaului unde antrenor era regretatul Marcel Paunica,antrenorul meu de la lotul de tineret la ora aia,1998. am jucat toata repriza a doua, am dat 6 sau 7 goluri,ultimul pe contraatac cu pirueta!!! am fost foarte fericit si am primit ff multe felicitari! in sala venise un autocar cu 50 de persoane de la BR sa ma vada!!!

R: Cea mai frumoasa victorie…

GB: Sunt destule victorii frumoase. O remarc in special pe cea cu Barcelona de la Constanta, dar mai sunt si cele cu Montpellier sau victoria nationalei contra Muntenegrului dupa care ne-am calificat la Campionatul Mondial, dupa o pauza de 14 ani.

R: Cel mai trist moment pe terenul de handbal…

GB: Si aici trebuie sa aduc in discutie trei meciuri si toate pierdute in ultima secunda de joc. Este vorba de infrangerea cu Slovacia care ne-a impiedicat sa mergem mai departe la Campionatul Mondial, infrangerea de la Zagreb in urma carueua nu am putut depasi grupele Ligii si cea de anul acesta din Polonia, de la Plock.

R: Cea mai importanta performanta de pana acum a carierei…

GB: Este din nou o alegere grea. Nu ma pot decite, trebuie sa aleg dintre doua semifinale de Cupa Cupelor si iesirea din grupele Ligii Campionilor, calificarea in optimi. Trebuie ca aici sa aduc in discutie si calificarea la Campionatul Mondial.

R: Cum ai ajuns la HCM?

GB: La HCM am ajuns datorita lui Enis Murtaza care imi era coleg la nationala de juniori si i-a spus domnului Ion Craciun, antrenor la HCM la acea ora, ca are un coleg foarte bun la lot si sa vina sa ma vada la calificarile pentru Mondialul de juniori care a avut loc la Laval. Au venit, m-au vazut si le-am placut. De acici totul a fost usor.

R: Ai jucat cu Steaua impotriva fostilor si actualilor coechipieri, ce sentimente ai avut atunci?

GB: Cand am jucat cu Steaua impotriva colegilor de la HCM m-am simtit straniu si cu un mare gol in stomac. Trebuia insa sa imi apar clubul la care evoluam si unde eram platit. Culmea ca de fiecare data eu am avut castig de cauza.

R: Ca sportiv de performanta ai calatorit foarte mult. Unde ti-a placut cel mai mult? Poate chiar o vacanta…

GB: Este adevarat ca am calatorit foarte mult, spordiv fiind. Din aceste deplasari am ramas impresionat de Barcelona care este pe primul loc. Este un oras unde toata lumea este fericita, asculta muzica pe strazi, e plin mereu de turisti care au ce vedea, iar acolo sportul este la el acasa. Nu pot uita insa nici tarile nordice unde curatenia si civilizatia e la un nivel pe care noi nu il vom atinge niciodata!

R:Daca nu ai fi fost handbalist ce crezi ca ai fi facut sau ce ti-ar fi placut sa faci?

GB: Daca nu as fi fost handbalist mi-ar fi placut sa fiu actor. Nu stiu de ce, dar simt ca as fi putut foarte usor sa reusesc in aceasta meserie!

R: Ce sport iti mai place?

GB: Ca sport as fi facut fotbal sau scrima daca nu eram handbalist

R: Cand nu esti pe teren, la antrenamente sau meciuri, ce iti place sa faci?

GB: Cand nu sunt la antrenamente sau meciuri imi place foarte tare sa petrec timpul cu familia, sa ma joc cu fetita mea. Imi place sa merg si la cumparaturi, mai ales in Milano unde cred ca am fost deja de 5-6 ori. Sunt fascinat de Italia, este o tara superba unde nu ai cum sa te plictisesti niciodata.

R: La ce club din Europa ti-ar placea sa joci?

GB: Cu siguranta la Montpellier…

R: Care este jucatorul de handbal pe care il apreciezi cel mai mult?

GB: Jucatorul pe care il apreciez cel mai mult este Nikola Karabatic. Este un exemplu de modestie, am jucat de 6 ori impotriva lui si mereu l-am avut adversar direct. Chiar daca uneori a fost lovit in fata nu a protestat niciodata, este de o modestie mai rar intalnita, iar forta, tehnica si precizia paselor eu nu am mai vazut-o la niciun alt handbalist atat de perfecta ca la Karabatic, plus ca are o capacitate de efort nemaivazuta.

One Comment

  1. foarte frumos interviul, dar ….mai schimbati frate…….alte interviuri nu mai faceti ?..doar campanie electorala….

Comenteaza acest articol

css.php