Bonul si algocalminul

La fel de bine, titlul acestui material ar fi putut fi „Bocul si algocalminul“. Pentru ca, in marea sa intelepciune si dirijat de fortele uriase ale Universului, bocul a mai scos un as din maneca. Bonul fiscal deductibil. Sau bocul fiscal?! Acum cred ca mai tot romanasul a aflat ca-n limba turca boc este ceva asa, mic, maroniu, cu mot si destul de duhnitor. Un fel de prim-ministru de Romanica. La asa tara, asa boc. Si daca tot ne-a promis in mai multe randuri ca o vom (de)duce din ce in ce mai bine, ca nu se va taia nimic din venituri si nu se va scumpi nimic din cele ce bagam in gura sau in rezervor ori calorifer, peste noapte, bocul a avut o revelatie. Fiscalitatea bonurilor fiscale de la toate cumparaturile cumparate, deducerea, care va sa zica, a cheltuielilor, astfel incat sa ne fie mai bine. Tocmai ce batea campii cu disponibilizarea a mii de bugetari care nu-i mai sunt de folos. Or, realizati ca idee ce-ar insemna ca fiecare dintre noi sa vina cu o roaba de bonuri la fiscalitate, sa i se deduca, sa i se scada si sa scape de saracie? Un batalion de bugetari. Dar ce zic eu? Un regiment. Nu un regiment, o legiune intreaga. De contopisti care sa ia la mana fel de fel de facturici si bonisoare pentru deducerea deductiei. Bon pentru doi metri de cherestea. Valabil. Un kilo de var lavabil. Valabil. Trei morcovi si-un cartof. In regula. Doua paini si trei suluri de hartie stergatoare la gura si la popou. In ce ordine se doreste. Se aproba. Gloante pentru impuscat guvernul. Se respinge. Iar peste toate, ca nu care cumva durerea sa treaca precum o nesimtita si sa nu se simta, ci sa fie profunda, si algocalminul cel de toate zilele se retetizeaza. Sa simta romanasul pana-n strafundurile sale intime ce bine-i sa traiesti bine!

Felician PETRARU

Comenteaza acest articol

css.php