Curioasa limba mai avem si noi. Din amestecatura de latina, slava, turca, maghiara si alte idiomuri, limba romana s-a nascut cu multe sau prea multe cuvinte care pot fi ca forma de aceeasi structura, dar contextual pot denumi notiuni diferite. Cum ar fi catel: Uite un catel!; sau: Da-mi un catel. Doar ca da-mi un catel rostit in bucatarie este altceva decat pe batatura. Se refera la un catel de usturoi. Asa si noi, ne vom inghesui pe baricade sa ne bagam votul in urna. Si a baga votul poate avea diverse interpretari… Dar si pe bunica am reusit s-o bagam in urna. Si nu sa voteze, ci sa se odihneasca. Pe veci. Sub forma de pulbere fina, ce indeobste se cheama cenusa. Si bunica sta fericita pe o policioara, din cand in cind mai ciocnim de urna metalica un pahar de vin, pentru aducerea aminte a vremurilor bune, dinainte de razboi, pe care le-a prins. De pe o zi pe alta se apropie momentul cand vom fi chemati sa ne exercitam dreptul de a alege, chiar daca votam cu mana stanga. Sunt unii mai excentrici care scriu fel de fel de pareri, mai mult sau mai putin pertinente, pe buletinul de vot, nerealizand ca astfel si-au pierdut optiunea. Dar nu citeste nimeni balivernele votantului excentric, fiindca votul respectiv se anuleaza de facto. Asa ca mesajele mai glumete sau mai realiste isi pierd valoarea, odata ce au intrat in urna. Pe cand bunica, din urna ei, este stabila politic si de neinduplecat cand este vorba despre viata noastra, cea de toate zilele. Evident ca ei ii convine sa aiba o parere despre viata, din moment ce a intrat in cea eterna. Politicienii nostri stiu ca or sa moara intr-o zi?!
Felician PETRARU
Subiecte: editorial