Ideea unui jandarm ar putea salva rugbiul românesc

Maiorul Sorin Trancă, purtător de cuvânt al Jandarmeriei Constanţa, a avut o idee genială acum cinci ani

Astăzi, după ce proiectul său a fost implementat prin eforturile susţinute ale autorităţilor locale şi judeţene, rugbiul constănţean respiră un aer curat şi pare să aibă viitor

Pe rugbistul Sorin Trancă şi-l amintesc foarte puţini. Fost internaţional român la toate nivelurile, tehnician cu mai multe titluri la rugbi în 7 şi om dedicat sportului cu balonul oval, Sorin Trancă este asociat acum doar cu maiorul Trancă, purtător de cuvânt la Jandarmerie, „amicul“ jurnaliştilor şi ştiriştilor. Puţină lume ştie, însă, că (şi) el s-a aflat în spatele titlului câştigat la rugbi under 16 de formaţia C.S. Tomitanii şi că tot el este cel care se zbate pentru ca rugbiul să atragă cât mai mulţi copii în Constanţa. O echipă entuziastă formată din profesori, antrenori şi reprezentanţi ai autorităţilor a reuşit să implementeze un proiect aparent utopic şi care, peste 2-3 ani, ar putea oferi cel mai modern Centru Regional de Rugby din România.

O idee de… doctorat

Povestea proiectului „Trancă“ începe undeva prin 2007, cu o lucrare de doctorat care a trezit interesul autorităţilor atunci când a fost lecturată de către cei care puteau schimba ceva într-un sport atins de lipsuri majore şi de dezinteres. S-a vrut a fi, iniţial, doar un mod de a relansa sportul de masă, de a atrage copiii de 9-10 ani înapoi pe terenul de sport sau în săli şi de a scoate părinţii pe stadion să-şi încurajeze odraslele, dar a devenit, rapid, baza uneia dintre cele mai ambiţioase construcţii din sportul românesc.

Rând pe rând, de idee s-au ataşat Elena Frâncu, Cristinel Dragomir, Aurelian Arghir, Florian Constantin, Peter Ianusevici, Răducu Popescu, primari, membrii ai Asociaţiei Judeţene de Rugby, membrii ai Federaţiei Române de Rugby, câteva zeci de profesori de şcoală generală sau liceu, antrenori ai cluburilor constănţene şi alte persoane pasionate de rugbi. Unii dintre ei şi-au adus contribuţia la „îmbunătăţirea unui proiect care avea destule fisuri când se discuta de aplicabilitate“, aşa cum recunoaşte franc Sorin Trancă, iar roata a început să se învârtă tot mai repede şi rezultatele sunt, acum, extraordinare.

Sus la cer şi înapoi pe pământ

C.S. Tomitanii Constanţa este primul produs palpabil al proiectului „Trancă“. Fără ideea de a implementa în şcoli programul de S-rugbi, acei copii nu ar fi ajuns, probabil, niciodată pe un teren de rugbi şi, prin analogie, campioni ai României. Pe lângă C.S. Tomitanii, campioană şi la under 14, titlul cucerit la under 12 de C.S. Mihail Kogălniceanu produce satisfacţii la fel de mari, numai că lucrurile n-au fost mereu înconjurate de zâmbete.

Proiectul în sine a demarat în 2008, „când am împărţit judeţul în zone de competenţă şi am găsit foşti colegi sau colaboratori gata să mă ajute. Fiecare zonă avea un coordonator care urmărea mai multe şcoli sau licee din zonă, iar la nivelul acestora existau profesori dispuşi să ofere o alternativă elevilor la ora de sport. Se numeşte S-rugbi şi nu implică decât o joacă, fără contact fizic, după reguli stricte, iar mişcarea primează. Noul i-a atras imediat pe copii şi în doi ani aveam peste 500 de prichindei pe un teren de rugbi, un lucru uriaş, dacă mă întrebaţi pe mine. Eram finanţaţi de Consiliul Judeţean Constanţa, iar Federaţia de Rugby oferea suportul material, respectiv echipament şi mingi. Totul mergea perfect, parcă prea bine să fie adevărat“, rememorează Sorin Trancă.

Toamna lui 2010 a însemnat şi „toamna“ proiectului de S-Rugbi, după ce F.R.R. s-a retras fără explicaţii, iar C.J.C. a fost nevoită să se retragă la rându-i, pentru că nu putea finanţa şi procurarea de echipament. „A fost un moment greu, pentru că prin retragerea C.J.C. am rămas fără finanţare pentru partea umană, adică 100 de lei de persoană, lunar, iar prin retragerea F.R.R., şi fără echipament. Am mers înainte cum am putut, dar la prima reuniune de după scurtcircuit, am avut doar 100 de copii prezenţi şi efectiv am fost în pragul disperării. Să vezi cum un lucru care merge atât de bine, se distruge pe ambiţii personale şi să vezi copiii aceia trişti, este cel mai dureros“, susţine maiorul Trancă.

Chinul a durat o jumătate de an, iar „echipa“ lui Trancă a rămas fără mulţi membri, care nu puteau continua doar din entuziasm, dar venirea lui Peter Ianusevici în funcţia de antrenor federal a schimbat datele problemei. F.R.R. şi-a întors faţa către S-Rugbi după ce acesta a înţeles importanţa bazei piramidei, iar de la începutul lui 2012, motorul duduie.

„Implicarea F.R.R. a luat o parte din greutăţi de pe umerii C.J.C., cel care ne-a sprijinit mereu prin Cristinel Dragomir, pentru că a mutat responsabilitatea către cluburile membre A.J.R., iar salariile coordonatorilor au fost preluate de aceştia. Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport şi Inspectoratul Şcolar Judeţean s-au alăturat proiectului şi acum suntem în plină dezvoltare. Avem 400 de copii cuprinşi în program, şase zone sub coordonare şi alte două în dezvoltare, 29 de şcoli cuprinse în program şi aproape 40 de profesori care participă activ la dezvoltarea S-Rugbi. Ajutorul oferit de autorităţile locale din mediul rural este, de asemenea, incomensurabil şi fără el nu am fi ajuns aici“, susţine maior Trancă.

Un vis tot mai aproape de realitate

În proiectul de doctorat, Sorin Trancă a desenat o piramidă cu vârful undeva la zece ani distanţă. Sportivul (din militar) a gândit logic până la partea cu finanţarea, cea care pune cele mai multe piedici de fiecare dată, numai că visul său, un Centru Regional de Rugby, cu tot ce implică acesta (cazare, masă, condiţii deosebite de pregătire), este tot mai aproape.

Iniţial a înaintat ca termen anul 2017, când ciclul de opt ani al unei generaţii ajunge la final, iar vârfurile trebuie să meargă să joace rugbi la cel mai înalt nivel. Lucrurile se pot „precipita“ însă şi acest centru ar putea apărea în maximum doi ani, pe baza unui parteneriat cu L.P.S. „Nicolae Rotaru“. Rezultatele obţinute de copiii din Constanţa prinşi în acest program au atras, deja, atenţia şi implicarea, factorilor decizionali. Acum, finanţarea proiectului se ridică la 130.000 de lei anual, dar apariţia unui asemenea centru ar ridica acum ştacheta.

„Visul meu este ca R.C.J. Farul să ia 2-3 jucători în fiecare an din acest Centru şi aceştia să ajungă la loturile naţionale. Pot spune că acum, la cinci ani de la demararea proiectului, avem cel mai bun colectiv tehnic şi evoluăm excelent, iar viitorul trebuie să fie unul bun“, a încheiat maior Trancă.

Cine este omul din spatele proiectului?

Sorin Trancă are 44 de ani şi a început rugbiul la 9 ani, în 1978, la L.P.S. „Nicolae Rotaru“. În 1987 s-a transferat la R.C.J. Farul, unde a evoluat până în 2002, cu două „escapade“ la CFR Constanţa şi ca antrenor la L.P.S. A fost internaţional de juniori, tineret şi seniori până în 1994, evoluând sub tricolor ca mijlocaş la grămadă şi aripă trei sferturi, iar între 1993 şi 1997 a jucat pentru Naţionala de rugbi în 7. În 2003 a antrenat lotul naţional de rugbi în 7 şi din 2009 a lucrat la R.C.J. Farul şi F.E.F.S. Constanţa, unde a pregătit echipele de rugbi în 7, câştigând două titluri naţionale. Este profesor la F.E.F.S. Constanţa, specializarea Rugbi, catedră care nu exista până la sosirea sa.

Ce este S-Rugbi?

REGULAMENT

Tag Rugby-ul (sau S-Rugby) este o activitate fizică rapidă fără contactat direct cu adversarul, ce se adresează atât băieţilor, cât şi fetelor, sau echipelor mixte. Fiind o combinaţie între distracţie şi energia dată de mişcare, rugby–tagul este acum versiunea oficiala a rugbyului pentru grupele de şcolari.

Posesia balonului, care este foarte schimbătoare, duce la schimbarea rapidă de la atac la apărare şi face ca acest sport să cultive şi să dezvolte practicanţilor o serie întreagă de însuşiri motrice. Cooperarea, integrarea şi determinarea, alături de o responsabilitate colectivă şi individuală, sunt elementele cheie în jocul de rugby-tag.

CE ESTE CUREAUA TAG

Este cureaua purtată în jurul taliei de care sunt ataşate două eşarfe din material viu colorat prinse de curea prin sistemul “ARICI”. Eşarfele (TAGURILE) sunt prinse într-o parte şi în alta (pe solduri). Cureaua cu cele doua eşarfe (TAGURI) se poartă peste tricou, care trebuie sa fie băgat in şort sau în pantalon. Echipele se deosebesc după culoarea TAGURILOR.

NUMĂR DE JUCĂTORI

Jocul de Rugby-Tag este jucat de două echipe cu număr egal de jucători. Pentru meciuri oficiale, nu mai mulţi de 7 jucători, iar pentru antrenamente, nu mai puţin de 5 jucători. La meciurile oficiale, echipele pot avea un număr de rezerve ce pot fi folosite tot timpul.

Schimbările pot fi făcute doar când balonul “este mort” sau la pauza cu acordul arbitrului.

DURATA JOCULUI

Două reprize a câte 10 min., cu pauză de 2-3 min.

DIMENSIUNILE TERENULUI

Lungimea – 60 m., lăţimea – 30 m. pentru antrenament şi distracţie, dimensiunile terenului pot varia, dar cu condiţia de a avea destul spaţiu pentru alergare.

ROLUL ANTRENORULUI

În timpul meciului, antrenorii (câte unul pentru fiecare echipă), pot da indicaţii stând în spatele echipei. Antrenorii trebuie să încurajeze purtătorul de balon (care trebuie să controleze balonul cu ambele mâini) să paseze înainte de a fi atinşi (tagged). În pauza, el trebuie să încurajeze şi să dea indicaţii jucătorilor.

PASA LIBERĂ

Pasa liberă, de la centrul terenului, este folosită la începutul meciului, după pauză şi după fiecare încercare marcată. Ea mai poate fi efectuată şi de la marginea terenului (tuşa) atunci când balonul părăseşte terenul. Nu se poate face o pasă liberă, la mai puţin de 5-7 m. de terenul de ţintă. În caz de o neregularitate în terenul de ţintă sau în cel 5-7 m. de la terenul de ţintă, lovitura liberă se acordă celeilalte echipe, la 5-7 m. de terenul de ţintă. La o pasă liberă, jucătorul care pasează trebuie să ţină balonul în ambele mâini. Iar când arbitrul spune “joacă”, poate să paseze balonul înapoi la un coechipier. Din motive de siguranţă, cel care a primit balonul, trebuie să aibă o distanţă de aproximativ 2 m. faţă de partenerul care lansează jocul, continuând să alerge şi să paseze mai departe. La loviturile libere, adversarii trebuie să stea la 5-7 m. în spate faţă de locul unde a fost dictată lovitura. Ei nu se pot deplasa către adversari până când jucătorul care v-a efectua pasa liberă, nu v-a pasa balonul unui coechipier.

ÎNCERCAREA SAU ESEUL

Scopul jocului este înscrierea a cât mai multor încercări prin culcarea balonului în terenul de ţintă, înscriind astfel 5 puncte. Când jocul se desfăşoară pe suprafeţe tari (beton) sau terenul de ţintă este îngust, eseul înseamnă doar trecerea jucătorului cu balonul în ambele mâini în terenul de ţintă, fără să-l pună jos. Din aceleaşi motive de siguranţă, jucătorul purtător de balon, care reuşeşte încercarea, nu trebuie să se culce cu balonul în terenul de ţintă.

RUGBY-TAG SE JOACA NUMAI IN PICIOARE.

Dacă balonul este scăpat în terenul de ţintă, încercarea nu este acordată şi se dă lovitură liberă celeilalte echipe.

PASAREA BALONULUI

Balonul poate fi pasat spre axele laterale şi înapoi prin aer, nu înmânat unui jucător (a nu fi pus în braţele altui jucător).

• Pasa în spate – legală

• Pasa la nivel – legală

• Pasa înainte – ilegală

Dacă mingea este pasată sau scăpată înainte (înainte însemnând spre linia de ţintă a adversarului) către alt jucător, atunci se acordă o lovitură de pedeapsă împotriva echipei care a pasat sau a scăpat balonul înainte.

Dacă mingea este luată (smulsă) din braţele purtătorului de balon care atacă, se dictează o lovitură de pedeapsă pentru echipa care atacă.

TAG (centura)

Tag este atunci când una dintre cele două eşarfe ataşate de centura jucătorului cu balon, este smulsă (luată). Numai jucătorul cu balonul trebuie atins (tag). Jucătorul cu balonul poate alerga schimbând adversarii, dar nu poate să îşi folosească mâinile pentru a-şi apăra eşarfa (tag-ul). Balonul nu poate fi smuls sau luat din mâinile jucătorului care atacă. Jucătorii trebuie să aibă tot timpul meciului, ambele eşarfe ataşate. Dacă unui jucător îi lipseşte o eşarfă sau amândouă, acesta este jucător « mort », el neputând să participe la joc până nu îşi ataşează eşarfa sau eşarfele. Dacă unui jucător i se smulge centura fără a avea balonul, se acordă lovitură de pedeapsă împotriva celui care face infracţiunea. Arbitrul poate lăsa avantaj, iar în cazul în care nu se concretizează avantajul, revine la infracţiune.

ACŢIUNI PURTATE DE JUCĂTORUL CU BALON

Când unui jucător îi este smulsă o eşarfă, el trebuie să paseze IMEDIAT în maxim 2-3 sec., rămânând pe loc. El trebuie să încerce să se oprească cât mai repede, dar poate face după smulgerea eşarfei o pasă în intervalul de 2-3 sec. Jucătorilor le mai este permis practic un singur pas, dacă este pasul decisiv pentru a marca încercarea, după ce le este smulsă eşarfa.

După ce balonul este pasat partenerului, jucătorul fără eşarfă trebuie să o recupereze de la adversar pentru a putea intra înapoi în joc. Dacă nu îşi recuperează eşarfa şi joacă în continuare influenţând jocul, atunci echipa acestuia este penalizată cu o lovitură de pedeapsă exact în locul unde se află jucătorul.

ACŢIUNILE JUCĂTORULUI FĂRĂ BALON

Jucătorul care smulge eşarfa unui adversar, trebuie să se oprească ţinând eşarfa sus şi să strige “atins”, atunci arbitrul trebuie să strige “atins-pasează”.

Dacă purtătorul de balon se opreşte din alergare, apărătorul trebuie să se retragă la 1 m. spre linia lui de ţintă pentru a permite efectuarea unei eventuale pase a purtătorului de balon.

Odată ce balonul este pasat, jucătorul apărător trebuie să înapoieze eşarfa adversarului. El neputând reintra în joc dacă nu face acest lucru.

Dacă jucătorul apărător aruncă eşarfa jos şi continuă să joace şi să influenţeze jocul, atunci se acordă lovitura libera împotriva sa.

Regula de bază: 1- eşarfă luată → 2 – balon pasat → 3 – eşarfa înapoiată → 4 – eşarfă pusă la loc.

PASA ÎNAINTE

Când un jucător încearcă să prindă balonul şi îl scapă înainte, atunci se acordă lovitură libera echipei adverse.

AFARĂ DIN JOC (OFSAID)

Când o eşarfă este smulsă, toţi jucătorii din echipă în apărare trebuie să se retragă spre terenul lor, dincolo de linia imaginară a balonului, dacă un jucător nu este retras după linie şi încearcă să împiedice jocul echipei care atacă, atunci se acordă lovitură de pedeapsă la locul infracţiunii. Totuşi un jucător retras după linia balonului, poate intercepta o pasă proasta a adversarului.

PRINCIPIILE JOCULUI

În atac, jucătorul trebuie să aibă balonul în ambele mâini şi trebuie să alerge mereu în faţă, înconjurat de parteneri care aşteaptă o pasă de la el. El nu poate folosi mâna pentru a îndepărta adversarii care încearcă să-i smulgă eşarfele. El trebuie să caute spaţiile libere din apărare, iar dacă nu poate pătrunde în aceste spaţii, atunci el trebuie să paseze. Nu trebuie să ia contact cu apărătorul, ci doar să-l evite, dar dacă intră în contact cu acesta, arbitrul trebuie să oprească jocul şi să acorde o lovitură liberă împotriva jucătorului din atac care a provocat contactul. Jucătorul din apărare trebuie să alerge spre purtătorul de balon pentru a micşora distanţa dintre adversar şi linia de ţintă. Nu trebuie să existe contact fizic între jucători. Singurul contact permis este acela când eşarfa este smulsă, orice alt contact (obstrucţionarea adversarului, smulgerea balonului, blocarea adversarului cu braţele), trebuie penalizat cu lovitură de pedeapsă.

JOCUL LA PĂMÂNT (la sol)

Se joacă numai în picioare. Dacă mingea este scăpată, jucătorii nu trebuie să se arunce pe balon pentru a-l recupera, cel care face acest lucru v-a fi penalizat cu lovitură de pedeapsă. Pentru a întări acest aspect de siguranţă chiar dacă purtătorul de balon cade la pământ fără a fi obstrucţionat de adversar, se acordă lovitură liberă echipei adverse. Dacă balonul este pasat legal, iar jucătorul cade la pământ, jocul poate continua. Dacă balonul pasat iese în margine, se acordă o lovitură liberă echipei adverse pe locul pe unde balonul a părăsit terenul.

LOVITURI DE PICIOR

LA RUGBY-TAG NU SUNT PERMISE LOVITURILE DE PICIOR.

AVANTAJUL

Ca să nu oprească jocul la fiecare infracţiune, arbitrul acordă avantaj echipei adverse dacă există o şansă să beneficieze de un avantaj din punct de vedere tactic sau teritorial. Avantajul nu trebuie acordat în caz de joc periculos sau o împiedicare suspectă.

SIGURANŢĂ

Deşi este un joc fără nici un fel de contact, este recomandat purtatul protezelor dentare în caz de ciocniri. De asemeni, se pot folosi materiale de protecţie (genunchiera, cotiera) atunci când suprafaţa terenului este dură (beton).

Zonele cuprinse în „Proiectul Trancă”

I. Şcolile din zona de responsabilitate C.S. TOMITANII –antrenor Cristian COJOCARU

1. Şcoala cu cls. I-VIII nr.1 Valu lui Traian – profesor GHIMEŞ Adriana

2. Liceul Teoretic Murfatlar- profesor BIŢEANU Ion

3. Şcoala cu clasele I-VIII Aurel Vlaicu Constanţa –profesor PODOREANU Monica

4. Şcoala cu clasele I-VIII Nr.1 Poarta Alba- profesor Şoptelea Claudiu

5. Şcoala cu cls. I-VIII. Nr. 37 Constanţa- profesor FILIP Violeta

II. Şcolile din zona de responsabilitate L.P.S. Nicolae Rotaru –profesor Pllotschi Adrian

1. L.P.S. Nicolae Rotaru- profesor DUMITRESCU Emil

2. Şcoala nr. 16 Constanţa -profesor, BRUNĂ Virgil

3. Liceul Tehnologic Topraisar- profesor Andronache Leventica

4. Liceul Decebal Constanţa- profesor Constantin Adriana

5. Şcoala cu clasele I-VIII NR.8- , STOICA Gheorghe

6. Secţia de Rugby-C.S. Cumpăna-antrenor BĂCIOIU Florin

– Liceul Tehnologic Nicolae Dumitru –profesor TICULESCU Nicolae şi CHELER Luminiţa

– Liceul Lucian Blaga- profesor-

III. Şcolile din zona de responsabilitate a C.S. Năvodari – Cornel Suciu şi Cristi Husea

1. Şcoala cu clasele I-VIII Nr.1 George Enescu Navodari- profesor BURUIANĂ Cătălin

2. Şcoala cu clasele I-VIII Nr.2 Grigore Moisil Năvodari- profesor BURUIANĂ Cătălin

3. Şcoala cu clasele I-VIII Nr.3 Tudor Arghezi Năvodari- profesor RUSE Marian

4. Şcoala cu clasele I-VIII Corbu de Jos- profesor TUCĂ Ştefan

5. Şcoala cu clasele I-VIII Săcele- profesor TUCĂ Ştefan

IV. Şcolile din zona de responsabilitate a C.S.O. Ovidiu şi R.C. Cleopatra – antrenor Bogdan Cristea

1. Liceul Tehnologic „Ion Podaru” Ovidiu- profesor Dan GAVRILA

2. Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2 Ovidiu- profesor Minea ALEXANDRU

3. Şcoala cu clasele I-VIII Nazarcea – profesor cristi DIACONU

4. Şcoala cu clasele I-VIII nr.1 Lumina- profesor BIRT Virgil/CANDEA Bogdan

5. Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2 Lumina “Oituz”- profesor Răzvan Vladimir GHITUN

V . Şcolile din zona de responsabilitate a C.S. Mangalia –Antrenor Murguleţ Aurel

1. Şcoala cu clasele I-VIII Nr.1 Mangalia-profesor Dinu Aurel şi Perko Ana

2. Şcoala cu clasele I-VIII Nr.2 Mangalia-profesor Stîngă Camelia

3. Şcoala cu clasele I-VIII –Albeşti- profesor Paraschiv Sorin

4. Şcoala cu clasele I-VIII 23 August- profesor Floroiu Cristian

5. Şcoala cu clasele I-VIII Dulceşti- profesor Bajdechi Constantin

VI. Şcolile din zona de responsabilitate a C.S.Mihail Kogălniceanu-antrenori VASILE Cornel şi BEZUŞCU Romică

1. Şcoala cu clasele I-VIII Piatra- profesor BUCOVALĂ DUMITRU

2. Şcoala cu clasele I-VIII Nicolae Bălcescu- profesor MICU Ciprian Cristi

3. Şcoala cu clasele I-VIII Mihai Kogălniceanu- profesor BUTCARU Ionela

Pentru anul şcolar 2013-2014 se doreşte înfinţara a încă două zone, care să cuprindă localităţile Cogealac, Fîntînele, Histria, Mihai Viteazu, Ghindăreşti, Ciobanu şi Hîrşova, respectiv Eforie Nord, Sud, Techirghiol, Tuzla şi Costineşti.

George CÎRSTEA

Comenteaza acest articol

css.php