Marian Iordache vrea să rămână medgidian pentru totdeauna

Fost inginer, actual edil

Este născut, crescut şi educat în Medgidia şi susţine că niciun alt oraş din lume nu se poate compara cu cel pe care îl coordonează, ca şi primar, de două mandate. Marian Iordache, primarul municipiului Medgidia, a acceptat provocarea „Observator“ de a vorbi, alături de proiecte, şi de viaţa sa personală, care are mare legătură cu tot ceea ce face la Primărie. Se descrie ca un inginer, cu mulţi ani de administraţie în spate şi, dacă poate fi lejer recomandat ca un primar de carieră, proiectele sale vorbesc despre lucrul bine făcut şi de o echipă de oameni plini de personalitate, profesionişti, care îşi doresc ca municipiul Medgidia să cunoască acea dezvoltare economică şi socială care să le permită un trai mai bun oamenilor care au ales să trăiască aici. Despre toate acestea, dar şi despre cum arată programul de lucru al edilului unuia dintre cele mai mari municipii din ţară, în interviul acordat de către primarul Marian Iordache cotidianului nostru.

Reporter: Vă rugăm să vă prezentaţi.

Marian IORDACHE: Sugestia de a mă prezenta îmi oferă prilejul să fac pe larg lucrul acesta şi să vă spun câteva lucruri despre mine, care mă definesc. În primul rând, mă defineşte faptul că sunt medgidian şi mă simt legat cu toată fiinţa de oraşul în care trăiesc şi asta îmi dă permanent putere şi resurse în ceea ce priveşte proiectele pe care mi le-am propus pentru Medgidia şi nu sunt deloc puţine. Sunt primar din 2008, am şi o experienţă anterioară, din perioada 2001 – 2004, când am fost viceprimar, iar în mandatul 2004 – 2008 am fost consilier local. Practic, am o activitate în activitatea locală neîntreruptă şi pot să spun că mă bucur de această carieră lungă din administraţia locală, o carieră care mi-a oferit multe satisfacţii, multe oportunităţi în legătură cu ceea ce fac. Ştiu fiecare colţişor din oraş, fiecare stradă, inclusiv istoria şi lucrurile care s-au întâmplat în oraş. Sunt legat de oraş şi pentru că părinţii mei locuiesc aici, prin faptul că aici s-au născut copiii mei şi de foarte puţină vreme am reuşit să-mi botez prima nepoţică. Prin legătura asta firească pe care o am cu locul, prin familie, mă simt foarte bine în Medgidia şi nu aş da acest oraş pentru niciun alt oraş din lume, chiar dacă mereu am avut tentaţia de a compara cum este viaţa în altă parte şi care sunt regulile după care se petrec lucrurile în alte locuri, unde se vorbeşte altă limbă decât cea română

R.: Indiferent cât de greu v-a fost?

M.I.: Indiferent cât de greu mi-a fost. Am avut momente de mare bucurie şi de mare tristeţe, uneori momente cumplite, în legătura cu activitatea din administraţia publică.

R.: Ce v-a determinat să mergeţi, totuşi, mai departe?

M.I.: Este o ambiţie. Cred că două lucruri mă definesc, aşa în mod real: ambiţia şi amabilitatea. Toţi oamenii care mă cunosc spun: primarul este un personaj foarte amabil, foarte prietenos şi toţi cei care mă cunosc cu adevărat, ştiu că sunt foarte, foarte ambiţios şi că tot timpul îmi propun lucruri şi nu mă las până nu le rezolv, uneori chiar împotriva curentului: toţi merg într-o direcţie, eu merg în cealaltă direcţie, până ştiu că obiectivul s-a realizat.

Tenacitatea asta şi ambiţia vin din faptul că am o caracteristică naturală pentru acest tip de acţiune. Tot timpul, de când eram copil, am avut acest lucru, de a face lucruri, de a fi dinamic, de nu sta, de a nu pierde vremea, de a nu mă cantona în lucruri care mi se par inutile şi cam dintotdeauna, încă din copilărie, am avut obiective pe care mi le-am propus şi pe care le-am atins.

R.: Aţi regretat vreodată că aţi rămas în administraţie atâţia ani?

M.I.: Am avut momente de regret, ce-i drept scurte, pentru că îmi încarc singur bateriile, cu toate că, uneori, dezamăgirile sunt foarte mari. Cumpenele ţin de momentele dificile, mai ales financiare, uneori şi de momente sociale foarte grele prin care trece comunitatea, falimentul marilor întreprinderi şi un număr foarte mare de oameni care au rămas fără un loc de muncă în Medgidia. Momente în care datoria publică era atât de mare încât era foarte greu să rezistăm de la o zi la alta.

R.: Sunt oameni cărora le mulţumiţi acum pentru momentele grele peste care aţi trecut şi ei v-au fost alături?

M.I.: Da, sunt numeroşi acei oameni. Sunt două categorii de oameni care mi-au fost alături. Pe de o parte, este vorba de prietenii apropiaţi, care au fost cu mine şi alături de mine, permanent m-au susţinut şi am simţit în ei un sprijin puternic. Pe de altă parte, este vorba de o masă mare de oameni din Medgidia, foarte mulţi iluştri necunoscuţi, dar care ori de câte ori am fost într-o postură publică, uneori depreciativă, pentru că uneori unii spuneau „nu face, nu e capabil, nu ştie“, au fost oameni care m-au apărat cu toate că mă cunoşteau nu personal sau nu erau în intimitatea mea, nu erau împrejurul meu şi cunoscându-mă ca şi activitate, au fost avocaţii mei în raporturile cu ceilalţi. Şi ştiu lucrul ăsta pentru că de multe ori ajung la mine informaţii ce se discută, cine, cum pune problema şi de foarte multe ori am astfel de avocaţi pe care pot să spun că îi apreciez foarte tare, pentru ca au opinii corecte şi încearcă să susţină adevărul.

R.: Ca o comparaţie, în momentul în care aţi început să lucraţi în administraţie şi cum se derulează activitatea acum, ce aţi putea să spuneţi?

M.I.: Este o diferenţă enormă. Dacă ar fi să le compar, par două administraţii din două ţări diferite, din două lumi diferite. Spre exemplu, în 1991, Primăria nu avea niciun fel de autonomie, era complet subordonată autorităţii judeţene, orice lucruşor care trebuia făcut la Medgidia, era aprobat de Consiliul Judeţean sau de către Prefectură. Fără aprobările respective, primarul din localitate nu putea să facă absolut niciun fel de activitate. Consiliul Local nu exista, era un consiliu construit ad-hoc, imediat după Revoluţie, era Consiliul Frontului Salvării Naţionale, era un consiliu format din oameni reprezentativi, dar care nu aveau reguli, nu aveau lege, iar singurul reper moral era bunul simţ. Atunci a fost perioada când s-au făcut primele legi locale, alegerea consilierilor, structurarea administraţiei, legile privind finanţele publice locale, constituirea bugetelor, stabilirea listelor de investiţii.

R.: Înainte de a face administraţie, cu ce v-aţi ocupat?

M.I.: Am lucrat la I.M.U.M. Medgidia timp de şapte ani, la atelierul de proiectare, director general, director comercial, şef de atelier, şef de secţie adjunct, deci am avut o întreagă gamă de joburi care au vizat, mai ales, o activitate de producţie, care însemnă mai ales organizare, coordonare, lucrul cu oamenii. Prevedea planificarea tuturor lucrurilor în aşa fel încât să funcţioneze şi după ce nu mai eşti tu în locul respectiv, lucruri care mi-au folosit în administraţie.

R.: Cum ne descrieţi perioada de început din administraţie?

M.I.: Când am venit aici, şansa mea a fost să lucrez cu domnul Pintilie (Mircea Pintilie, fost primar al municipiului Medgidia – n.r.) care este tot inginer, tot din producţie şi tot din I.M.U.M., cumva limbajul era asemănător, iar în administraţie noi am importat stilul de lucru dintr-o fabrică, adică toate lucrurile să fie planificate, gândirea de perspectivă pe termen scurt, pe termen mediu, pe termen lung, relaţionarea cu ceilalţi, urmărirea produsului. În administraţie, în permanenţă produci ceva. E drept că lumea are impresia că este fabrică de produs adeverinţe, dar nu numai adeverinţe produci. Produci proiecte şi documentaţii pentru a fi finanţate. Planifici, uneori, activitatea şi viaţa oamenilor începând de la naştere şi până la moarte, cu tot ceea ce ţine de viaţa oamenilor, de la activităţile care ţin de evidenţa persoanelor, de la stare civilă, activităţile care ţin de relaţiile juridice, economice, sociale,administrarea domeniului public şi privat, administrarea unor bunuri, administrarea unui buget, planificarea acestui buget, împărţirea resurselor în aşa fel încât ele să satisfacă nevoile pe care le are comunitatea. Permanent trebuie să fii cu ochii pe piaţă, să vezi ce legislaţie nouă se lansează, cum trebuie să te raportezi ca primar, cum să te poziţionezi în aşa fel încât să nu te prindă pe picior greşit un lucru.

R.: Despre proiecte ce ne puteţi spune?

M.I.: Am avut şansa ca, prin anii 1994 – 1995, să fac primele cursuri în legătură cu proiectele europene. Au fost cursuri în care am învăţat cum să scriem, efectiv, un proiect. Cea mai mare dezamăgire pe care o am în legătură cu acest lucru, este că proiectele pe care le gândeşti şi le scrii astăzi, le implementezi peste patru ani, deşi ar trebui să le scriem astăzi şi să le aplicăm peste patru luni sau peste un an.

R.: Despre proiectul de infrastructură? Ştiu că a fost unul amplu, a fost analizat şi întors pe toate părţile, a fost contestat, aţi avut diverse teme de discuţie în contradictoriu pe marginea lui…

M.I.: Toate proiectele aveau această problema, ea vine mai ales ca sursă din legislaţie, pentru că există o mentalitate a acelora care participă la licitaţie că pot să câştige licitaţiile cu orice preţ. Spre exemplu un lucru care costă un leu, ei spun că îl fac cu 10 bani, ori într-o astfel de situaţie ori va rezulta o lucrare foarte proastă ori nu va rezulta deloc lucrarea respectivă. Şi apoi te dau în judecată pentru a modifica preţul, deşi au venit la licitaţie cu acel preţ. Legislaţia are o mare lacună şi, din păcate legislaţia nu elimină din piaţă neserioşii şi sunt unii care s-au învăţat să fie contestatari de profesie. De aici şi întârzierile proiectelor şi se pierde timpul în care un proiect ar putea ajunge la final. Pe de altă parte, legislaţia nu este foarte clară în domeniul achiziţiilor, deşi s-au făcut modificări, acestea nu au fost de natură să clarifice aceste aspecte. Dimpotrivă, prin apariţia unor instituţii care verifică activitatea altor instituţii nu s-a făcut decât să fie îngreunat principiul de achiziţie. Dacă mă întrebaţi pe mine, principiul acesta ar fi ca cei necinstiţi să fie pedepsiţi şi să fie încurajaţi cei corecţi. La toate contestaţiile pe care le-am avut, am câştigat procesele, pierderea a fost de timp, uneori şi financiară – bugetul îl planifici pentru un anumit timp şi eficienţa nu mai e cea pe care ţi-ai propus-o.

R.: Ce ar mai fi de făcut pentru oraş?

M.I.: Sunt foarte multe lucruri de făcut, dar priorităţile momentului şi cele de perspectivă pentru următorii 10 ani pentru Medgidia le reprezintă dezvoltarea economică. Dacă nu vom găsi cheia să deschidem această uşă care acum pentru Medgidia este aproape închisă, atunci oraşul nu se va putea dezvolta. Noi vom veni cu un proiect în toamna acestui an care se va numi „Ofensivă pentru dezvoltarea Medgidiei”, în care vreau să-i adun pe investitori, agenţi importanţi economici sau membri ai unor ONG-uri care au proiecte de dezvoltare serioase, oamenii politici din zonă şi împreună să creăm un front comun, un fel de echipă în aşa fel încât toate ideile bune care există în comunitate să le folosim pentru comunitate. Cheia succesului pentru Medgidia o reprezintă dezvoltarea economică, primii paşi îi facem în perioada următoare, prin înfiinţarea oficială a Parcului Industrial. Acum avem doar Planul Urbanistic de Zonă pentru acest proiect. De zilele acestea avem şi un prim operator care a concesionat un lot de două hectare din totalul celor 630 de ha – o minipicătură într-un ocean, dar e un pas. De asemenea, în perioada următoare vom avea documentele de asociere în legătură cu Parcul Industrial, apoi modul de administrare al lui şi vom merge cu documentaţiile respective la Ministerul Dezvoltării pentru obţinerea titlului de Parc Industrial şi ne vom alătura celorlalte parcuri industriale reale care există în acest moment pe piaţă. Acum, până la obţinerea documentaţiilor legale, deţinem doar un parc industrial virtual. Speranţa mea este ca 31 octombrie să fie termenul pentru acest proiect şi din acel moment să avem şi o investiţie eficientă la parc şi atragerea de fonduri, iar dacă vom reuşi să facem o societate pe acţiuni pe care s-o listăm la bursă şi pe care să obţinem finanţări prin subscripţie publică şi să ajungem finanţarea acestui parc pe ideile şi puterile noastre şi practic toţi investitorii de la parc să aibă de câştigat în perioada următoare. Parcul se va numi Medgidia – Constanţa Parc Industrial. Mă gândesc că acest parc, care este situat în mijlocul judeţului Constanţa, foarte aproape de nodul rutier al Autostrăzii Bucureşti – Constanţa, va aduce multe facilităţi pentru noi.

R.: Dacă aţi mai avea 20 de ani, aţi mai lua-o de la capăt?

M.I.: Greutăţile de acum nu seamănă cu greutăţile pe care le aveam eu la 20 de ani. Probabil că dacă aş avea 20 de ani, ar trebui să am şi mentalitatea acestei vârste, dar maturitatea de acum. La Revoluţie, de exemplu, am avut impresia că va fi o descătuşare de energie în România, iar regimul de atunci era unul opresiv. Eu, spre exemplu, aveam ca singur refugiu lectura; au fost perioade mai lungi în ultima vreme când am citit destul de puţin, raportat ceea ce pentru mine reprezintă pasiune. Sigur, am citit legislaţia, note, rapoarte, o altfel de lectură care îţi dă o preocupare şi nu o plăcere. E greu de spus dacă aş alege tot administraţie, însă dacă acum ar trebui să aleg o profesie, cred că tot inginer aş alege. România are şi va avea nevoie de ingineri, iar perioada anilor următori va fi una decisivă pentru ţară.

R.: Cum arată o zi de lucru a primarului Marian Iordache?

M.I.: În ultimii 20 de ani la ora 8 punct intru în birou, în timpul zilei am două momente foarte importante, respectiv în jurul orei 10 şi în jurul orei 14 când semnez documente, mape, care sunt adunate şi pe care trebuie să le citesc cu atenţie şi să le semnez şi să le analizez.

R.: Deci, nu semnaţi „ca primarul“?

M.I.: Citesc cu atenţie şi am un mare păcat sau o mare calitate, observ foarte repede greşelile şi de formulare şi din text, dar şi chestiuni care ţin de substanţa documentului respective şi imediat dau înapoi documentele care fie nu sunt conforme, fie au greşeli. Între aceste două momente am o agendă pe care secretara o ţine cu sfinţenie, am un obicei, acela ca uşa de la biroul meu să fie în permanenţă deschisă, se închide doar atunci când este o discuţie confidenţială sau care are o importanţă deosebită şi care nu poate fi deranjată de prezenţa altor persoane. Nu mi-am impus cu orice preţ punctul de vedere, încerc să aflu şi părerea celorlalţi şi să văd dacă ce au de spus ei este mai bun decăt susţin eu şi atunci mă pliez pe părerea lor. Ţin foarte mult la oameni şi nu aş putea să lucrez într-un birou închis, cu un calculator în faţă. Încerc să fiu prompt, să răspund la telefon, să răspund la mail-uri, să răspund la informaţiile care mi se cer.

R.: La ce oră se termină ziua asta de lucru?

M.I.: Cel mai devreme se termină în jurul orei 18, uneori se termină la miezul nopţii când am şi emisiuni la care merg începând de la 21, ţin audienţe la televiziunile locale până noaptea târziu, uneori la 23.30, 24. Sunt zile în care am 12 ore de muncă, dar sunt zile în care am 16.

R.: De atâţia ani familia dvs. s-a obişnuit cu programul sau încă există discuţii pe marginea acestui subiect?

M.I.: Dacă mă duc prea devreme cred că se miră. Nu am foarte mult concediu şi cred că problema cea mai mare în legătură cu odihna şi cu sănătatea este că nu am concediu.

R.: Când aveţi timp liber?

M.I.: 10 zile anual, 5 zile pe vară, 5 zile pe iarnă.

R.: Şi unde vă place să mergeţi?

M.I.: Sincer îmi place să merg în străinătate şi am avut şansa în viaţă să merg în câteva locuri în Europa, mă interesează mai ales obiective istorice.

R.: La mare sau la munte?

M.I.: În România îmi place foarte mult la munte. Vreau ca la începutul acestei luni să ajung la Cheile Nerei, despre care am auzit că reprezintă o zonă deosebit de frumoasă. Acolo se află şi cea mai frumoasă cascadă din lume şi am zis că îmi doresc neapărat să ajung acolo şi o să am un concediu de 5 zile.

R.: Care sunt locurile care v-au rămas în suflet vizitate de-a lungul timpului?

M.I.: Îmi plac Apusenii, mai ales zona gheţarului de la Scărişoara, Arieşeniul. Îmi place zona munţilor Ceahlău, în jurul oraşului Piatra-Neamţ şi împrejurimile, îmi place Maramureşul istoric, îmi place în Harghita şi Covasna, zona staţiunilor turistice Borsec, Sovata, Durău.

R.: Şi în străinătate?

M.I.: Cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut Olanda, aş putea spune că sunt îndrăgostit de Olanda, de modul în care este administrată şi sistematizată Olanda, este miraculos ce pot face oamenii cu ţara lor. Mi-a plăcut foarte mult Parisul care are un aer deosebit şi pentru mine reprezintă un loc extraordinar. Mi-a plăcut în Italia, Sicilia, zona cu care noi suntem înfrăţiţi, este acolo Valea Templelor, de pe vremea grecilor.

R.: Nu aţi spus nimic de Turcia şi Medgidia. Este un mozaic cultural?

M.I.: Am lăsat la urmă Turcia pentru că este relaţia specială pe care o avem. Sunt fascinat de Istanbul şi sunt la fel de îndrăgostit ca de Italia. Este un loc extraordinar şi ultimii ani care au dus la intensificarea relaţiilor de prietenie cu vizite reciproce, cu prezenţa colegilor mei. Din păcate eu nu am mai fost în ultimii 2, 3 ani. Oamenii sunt la fel ca la noi: primitori, dornici să colaboreze, să interacţionez cu străinii, să arate ce au mai bun. Îmi place mâncarea turcească pentru gustul şi mirosul pe care îl are, mi se pare o bucătărie extraordinar de bună şi de potrivită cu felul nostru de a fi. În rest, sunt multe locuri frumoase. Am fost în Statele Unite prin 2003 şi pare să fie o altă planetă decât Europa, viziunea lor de dezvoltare şi de urbanism este cu totul diferită de Europa.

R: Ca şi model administrativ, care consideraţi că s-ar potrivi României?

M.I.: Administraţia spaniolă este cea care se potriveşte cu cea românească din punctul de vedere al eficienţei pentru un popor latin. Şi în Olanda şi în Spania există centre de informare pentru cetăţeni unde se întâmplă toate lucrurile, orice problemă pe care cetăţeanul o are, se rezolvă la centru fără ca omul să plimbe hârtiile şi să stea la cozi imense. Acest lucru se poate implementa şi la noi, diferenţa ţine doar de resursa financiară, nu cred că mentalitatea ne lipseşte. Ceea ce este foarte bine să se facă şi la noi ţine de plăţi. Orice cetăţean să aibă un cont, taxele şi impozitele să fie plătite doar online şi asta implică un grad mai mare de corectitudine, o măsură anticorupţie, o viaţă mai simplă pentru cetăţean.

R.: Despre partea politică a vieţii dvs. ce ne puteţi spune? V-aţi dori, la un moment dat, o carieră în politică?

M.I.: N-aş putea să lucrez închis într-un birou, iar o funcţie în Parlament, spre exemplu, nu se potriveşte cu profilul meu, dar nici nu mi-am făcut gânduri cu o astfel de carieră. Mă gândesc că atunci când mă voi retrage din administraţie, mi-ar plăcea să fac consultanţă pentru administraţie, să fac mediere şi proiecte.

R.: Dacă programul electoral din mandatul 2 al dumneavoastră nu ar fi dus la îndeplinire, aţi putea să nu mai candidaţi?

M.I.: Strădania mea este să duc aceste proiecte la capăt, dar nici nu am ţinut vreodată de scaunul de primar. Acest scaun este ocupat de cineva atâta timp când oamenii îl doresc. M-am aşezat cu responsabilitate pe acest scaun, de multe ori trăiesc cu emoţie unele lucruri care nu vin atunci când eu îmi doresc şi mi-am propus. Mă aştept ca actualul Guvern să fie mai activ, mai ales în domeniul economic şi pot să spun că am emoţii cu guvernarea actuală şi asta pentru că un procent atât de mare obţinut la alegerile de anul trecut a dat oamenilor multe speranţe şi nu trebuie dezamăgiţi. Au existat discuţii pe marginea faptului că legislaţia nu este adaptată şi au fost momente când nici nu s-a discutat pe marginea ei, dar am garantat celor cu care mă întâlnesc că legislaţia va fi tot mai bună şi că ea va veni în întâmpinarea a ceea ce trebuie să rezolvăm în România. Cheia o reprezintă tot dezvoltarea economică. Eu sunt consultat zilnic despre probleme, despre cum să găsim soluţii pentru rezolvarea lor.

R.: România se află pe drumul cel bun?

M.I.: Da, se află pe drumul cel bun şi simt că Guvernul, prin ideea de a merge în Parlament cu aproape toată legislaţia – merge mai încet decât este aşteptarea oamenilor – este un lucru bun, deşi este criticabil. Sunt paşi mici, dar siguri. Eu aş opta pentru emiterea de ordonanţe de urgenţă rapide, care să schimbe cadrul legislativ mai repede şi care să aducă mai aproape rezultatele de oameni, tocmai pentru că există această aşteptare a oamenilor, reorganizarea oamenilor din toate punctele de vedere. Fără să-i supăr pe domnii parlamentari, cred că vacanţa lor ar trebui să fie mai scurtă şi să lucreze mai mult până când se va ajunge la o situaţie de echilibru legislativ.

R.: Un mesaj pentru familie, apropiaţi, pentru cetăţenii din Medgidia.

M.I.: Îi rog să aibă încredere că multe din lucrurile care şi-au închipuit că se vor face în Medgidia, vor fi implementate. Cea mai importantă caracteristică a locuitorilor este nerăbdarea, la fel ca şi la mine şi îmi doresc la fel de mult ca şi ei să finalizăm proiectele importante de dezvoltare şi modernizare. Mai sper ca până la sfârşitul acestui mandat motorul economic al municipiului Medgidia să fie pornească şi atunci să avem o primă bătălie câştigată. Şi familiei îi transmit că îi iubesc pe toţi.

One Comment

  1. Iordache a fost, este si va ramane un medgIDIOT.Ar fi multe de zis acestui impostor care se da rotund ca intelege oamenii si vrea sa-i ajute, iar daca te duci in audienta la el nu stie cum sa te dea afara mai repede spunand ca nu se poate.

Comenteaza acest articol

css.php