O cafea pe malul mării, micul secret al unei mari campioane

Liderul echipei naţionale de scrimă, Ana Maria Brânză, se află în cantonament la Constanţa şi se bucură din plin de mare

Multipla campioană visează la Rio şi la un revelion pe malul Mării Negre, chiar dacă primul obiectiv pare mai îndepărtat

Ana Maria Brânză vine la Constanţa mai des decât ar crede lumea. Face cantonamente de zece ani şi s-a îndrăgostit de mare, iar de atunci, de câte ori i se face dor, se urcă în maşină şi petrece o seară pe litoral. „Beau o cafea, apoi mă întorc acasă, şi aşa îmi trece dorul de mare“, râde campioana. Apoi redevine serioasă, gândindu-se la duritatea cantonamentului care va continua până la sfârşitul săptămânii. Două antrenamente pe zi, pauză doar la prânz şi, bonus, un antrenament duminică. Totul pentru mai multe medalii şi pentru a suda mai bine relaţiile cu noile coechipiere de la Naţională.

Pregătirea în sine pare puţin bizară pentru scrimă, dimineaţa, fetele de la lot alergând cinci kilometri pe plajă, dar acumulările fizice din această perioadă sunt cele care le ţin în formă pe planşă. „Fără acest tip de pregătire, am leşina în partea a doua a partidelor. Scrima s-a schimbat mult şi acum se pune accent pe fizic şi mai puţin pe tehnic. Să-ţi domini adversarul fizic şi să rezişti mai mult este idealul de acum. Poate e puţin trist că s-a ajuns aici, dar mergem înainte“, ne-a spus campioana.

„M-am născut pentru scrimă“

Discuţia zboară apoi către începuturile unei cariere în care a adunat unsprezece medalii majore la turnee europene, mondiale sau la Jocurile Olimpice. La momentul în care a ales să plece la Craiova, de una singură, şi apoi când s-a trezit, după titlul mondial de cadeţi, că trebuie să aleagă pe ce drum să o ia. „La 13 ani aveam alte idei, dar nu regret nicio alegere. Ştiu că m-am născut pentru scrimă şi nu aş fi putut face altceva în această viaţă. Dacă mă pui din nou în faţa unei răscruci, aleg acelaşi drum. Craiova a fost momentul în care mi-am dat seama că joaca din primii ani de scrimă a devenit ceva mai serioasă, iar titlul mondial cucerit la 17 ani, că lucrurile au devenit brusc, serioase. Din acel moment obiectivul a fost, mereu, medalia europeană, mondială, olimpică, nu doar un titlu naţional sau un turneu câştigat. A fost cel mai dificil moment şi este cel mai dificil pentru orice sportiv, şi doar cei care au un caracter puternic trec de el“, susţine Ana Maria Brânză.

Multe dintre adversarele ei din acei ani fac altceva acum, majoritatea împinse către retragere de stresul din jurul competiţiilor, dar şi de regimul de viaţă aproape cazon.

„La Londra s-a întâmplat ce trebuia să se întâmple“

Despre Jocurile Olimpice de anul trecut, campioana vorbeşte cu un uşor regret, dar ca despre un eveniment care a semănat cu o lecţie de viaţă.

„Acolo ne-am blocat. Eram atât de sigure că suntem cele mai bune încât stresul a devenit imens. Am cedat psihic şi nu mi-e teamă s-o recunosc. Faptul că toate patru am pierdut la o tuşă ne-a demoralizat şi mai mult, iar pe planşă am intrat ştiind că trebuie să câştigăm. Aşa au apărut erorile şi aşa am pierdut. Practic, asta trebuia să se întâmple, pentru că am plecat din România cu medaliile de gât“, îşi aminteşte Ana Maria Brânză.

În ciuda eşecului, sportiva a fost singura care nu a renunţat la Naţională şi şi-a propus să ajungă la Rio şi poate chiar la Moscova. „O să trag cât pot şi, atunci când n-o să mai pot, o să mă retrag. Dacă nu credeam în mine, nu mai continuam după Londra, dar rezultatul de la Europene (medalie de argint – n.r.) îmi dă încredere că nu m-am înşelat. Trebuie să rămânem, însă, cu picioarele pe pământ, pentru că altfel riscăm să ajungem iar în situaţia de anul trecut“, spune Brânză.

„Sportul românesc e în colaps“

Despre viitorul scrimei româneşti, Ana Maria Brânză a refuzat să facă afirmaţii. Situaţia generală din sportul românesc îi lasă, însă, un gust amar, pentru că peste tot sunt aceleaşi probleme de finanţare, iar sportivii sunt tot mai puţini. „Trăim vremuri ciudate dacă ne gândim doar la sport. Părinţii nu îşi mai îndrumă copiii către terenuri sau săli şi îi lasă în faţa calculatorului. Este mai comod aşa, dar pe termen lung este dramatic. Aria de selecţie a scăzut peste tot şi nu sunt perspective. Este păcat pentru că, până la un anumit punct, copiii percep sportul ca pe o joacă şi mulţi dintre ei ar avea de câştigat. Sita valorică oricum va cerne şi doar puţini vor trece la partea serioasă a sportului, dar când copiii nu vin la sport, este greu să mai speri la ceva“, susţine campioana.

„Manager, după retragere“

Cu viitorul apropiat bătut în cuie, retragerea pare un subiect-tabu pentru Ana Maria Brânză. S-a gândit, totuşi, şi la momentul acesta „de peste mulţi ani“, dar nu va alege să rămână lângă planşă.

„Poate manager, dar niciodată antrenor. Bine, asta va fi peste foarte mulţi ani, pentru că încă pot să fiu activă. Am o diplomă de management şi mi-aş dori să fac o şcoală de scrimă. Una mică, într-un orăşel mic şi liniştit, departe de gălăgia şi haosul din marile oraşe. Poate i-aş spune Şcoala de Scrimă Ana Maria Brânză, dar sigur n-aş putea să o fac singură. Este, însă, un gând îndepărtat“, încheie campioana.

Ana Maria Brânză are 28 de ani şi practică scrima de la 11. Este legitimată la Steaua Bucureşti şi este maestru emerit al sportului din 2007. A câştigat zeci de titluri şi 13 medalii la competiţii majore, şase dintre ele după „momentul Beijing“, când reuşea o surpriză de proporţii cu medalia de argint obţinută la Jocurile Olimpice. Momentan, este liderul de vârstă şi experienţă al echipei naţionale de scrimă, care a cucerit medalia de argint la Campionatul European de la Zagreb, acum zece zile.

George CÎRSTEA

Comenteaza acest articol

css.php