Reciclarea desuurilor

Pe vremea cand traiam intr-o tara cu aspect exterior de normalitate, chiar daca viata interna era la limita aberatiei, nu aveam decat o galeata de gunoi. Din cand in cand, fie ca te aflai scolar sau muncitor, erai scos la munca voluntara (sic!), sa mai aduni cate ceva din gunoaiele ce falfaiau pe campurile si strazile patriei. Si cu asta se chema ca-ti indeplineai norma de gunoi pe cap de vita (locuitor). Acum, de cand cu normele UE, in afara de permisiunea de a manca tot felul de cacaturi aduse din Vest, avem si obligatia de a colecta selectiv resturile. Asa ca, la indrumarea Uniunii, am organizat prin cotloanele bucatariei fel de fel de recipiente capabile sa ma aduca in randul lumii civilizate, dupa modelul civilizatiei occidentale. Galeata cu plastic, cutia cu hartii, borcanul cu cioburi, punga cu resturi menajere. Si, separat, un recipient sigur pentru balonasele unde zburda, voiosi, cei care ar fi putut fi urmasii nostri…

Partea buna este ca ma civilizez, prin selectia naturala a gunoiului. Partea rea este ca mi-am cam aglomerat spatiul de viata cotidiana. Partea buna este ca, astfel, contribui la sanatatea pamantului si la bunastarea si imbogatirea celor care aduna gunoaie selectate. Partea rea este ca nu prea am unde sa deversez civilizat aceste deseuri.

Partea buna este ca traiesc.

Partea rea, ca mi-am ales gresit tara.

Felician PETRARU

Comenteaza acest articol

css.php