Nu hrăniţi bebeluşul doar pentru că plânge. Poate deveni obez!

Nu hrăniţi bebeluşul doar pentru că plânge. Poate deveni obez!

Apetitul crescut, predilecţia pentru dulciuri, ingestia compulsivă şi sedentarismul reprezintă principalii factori psihosociali care predispun copiii la obezitate „primară“, sunt de părere psihologii specializaţi în tulburări de alimentaţie şi obezitate. Mai mult decât atât, un studiul realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, relevă faptul că băieţii de opt ani sunt de două ori mai predispuşi la obezitate sau supraponderalitate decât fetele de aceeaşi vârstă.Specialiştii în domeniu arată că aceste tulburări ce ţin atât de alimentaţie, cât mai ales cele ce ţin de greutatea corporală, pot apărea încă din perioada intrauterină, când se formează o legătură între mamă şi copil, dar un factor extrem de important în sănătatea copilului este strâns legat de contactul emoţional dintre cei doi. „În această perioadă, fătul trăieşte şi se dezvoltă în simbioză cu mama: doarme, respiră, se hrăneşte, creşte în corpul mamei. Actul hrănirii are legătură directă cu mama.Tot ceea ce trăieşte mama, este preluat de către făt. După naştere, prin alăptare, legătura celor doi continuă. Studiile făcute au arătat că nu alăptatul în sine este important, ci contactul dintre cei doi. O mamă absentă, anxioasă, grăbită, depresivă, transmite bebeluşului starea de nesiguranţă. El plânge, iar mama suplimentează hrana. În realitate, lui îi lipseşte siguranţa, afecţiunea. În creier se află centrul de comandă pentru sete, foame, etc. Prin hrănire fără foame, creierul este setat ca la emoţii, să apeleze la hrană. În acest fel, preparăm adolescentul şi adultul care se hrăneşte la orice emoţie negestionată“, afirmă psihologul psihoterapeut integrativ Maria Verdi, din Constanţa.

Marieta ŞTEFAN

Comenteaza acest articol

css.php