Tradiţii pentru spor şi sănătate la praznicul Moşilor de Iarnă

Tradiţii pentru spor şi sănătate la praznicul Moşilor de Iarnă

Sâmbătă, 22 februarie, în toate lăcaşurile de cult ortodoxe sunt pomeniţi moşii şi strămoşii noştri trecuţi la viaţa veşnică.

De la această dată şi până la Săptămâna Patimilor Biserica Ortodoxă rânduieşte, în fiecare zi de sâmbătă, pomeniri pentru cele mai dragi fiinţe din viaţa noastră: rude şi prieteni, trecute de ultimul hotar al vieţii pământeşti.

Biserica rânduieşte astfel de momente de reculegere, pentru că nu vede în moarte sfârşitul existenţei omului.

Praznicul Moşilor de Iarnă (19 februarie) se săvârşeşte întotdeauna în sâmbăta ce precede săptămâna albă sau a brânzei, o etapă pregătitoare pentru începerea Postului Mare, când credincioşii au dezlegare să consume lapte, brânză, peşte, ouă, bucate de culoare albă sau care conţin ingrediente de culoare albă. Odată cu Moşii de Iarnă începe etapa celor şapte sâmbete de comemorare a celor plecaţi la Domnul, etapă care se încheie în Sâmbăta lui Lazăr, prăznuită înainte de Săptămâna Mare (Săptămâna Patimilor lui Iisus).

Pomenirea strămoşilor cei mai îndepărtaţi

La sărbătoarea Moşilor de Iarnă facem pomenirea moşilor şi strămoşilor cei mai îndepărtaţi din neamul nostru, de la care am moştenit multe tradiţii şi obiceiuri religioase, transmise de ei din generaţie în generaţie. Începând cu această sâmbătă a Moşilor de Iarnă şi pe parcursul celor care urmează, până la Sâmbăta lui Lazăr, chipurile celor dragi comemoraţi în acest interval revin în viaţa noastră cu cele mai frumoase amintiri, cuibărite în timp, în sufletele noastre. La aceste comemorări ne întoarcem în timp şi retrăim momentele plăcute alături de rudele şi de prietenii noştri mutaţi la viaţa de Dincolo.

Tradiţii şi obiceiuri

Se împart ofrande respectând obiceiurile locale

Potrivit ritualului creştin ortodox, atât la Moşii de Iarnă (prima din cele şapte sâmbete), cât şi la ultima (Sâmbăta lui Lazăr), creştinii ortodocşi fac parastase cu preparate de dulce (la Moşii de Iarnă) şi cu mâncare de post la Sâmbăta lui Lazăr, pomenire la care participă, prin tradiţie, mai mult femeile.

În tradiţia ortodoxă, în ziua ziua praznicului se aduc la biserică, pentru a fi sfinţite, coliva, prescurea şi o sticlă de vin. De asemenea, se sfinţesc vase cu mâncare şi pachete cu alimente, pe care rudele celor adormiţi le împart după slujba de pomenire, atât săracilor din biserică, cât şi vecinilor, persoanelor sărmane întâlnite la cimitir şi pe stradă, în ziua parastasului.

Slujbele de pomenire, individuale sau colective, reprezintă momentele de intensă comuniune cu rudele plecate la viaţa veşnică.

Coliva, care se prepară din grâu, amestecat cu zahăr, cu miere şi cu arome, simbolizează trupul celui adormit, iar legănarea vasului cu colivă pe braţe în timpul cântării ,,Veşnică pomenire” reprezintă comuniunea sufletească cu cel adormit, pentru care noi ne rugăm. Coliva se face din grâu pentru că bobul de grâu este simbolul învierii morţilor, spun Mântuitorul şi Sfântul Apostol Pavel. Aşa cum grâul se seamănă şi rodeşte, la fel şi trupul omului îngropat va învia “întru nestricăciune”. Totodată, tâlcuitorii cultului liturgic ortodox spun că dulciurile şi ingredientele care se adaugă în grâu, când se prepară coliva, simbolizează virtuţile celui adormit şi ale sfinţilor pe care noi îi invocăm în rugăciune.

Pâinea, colacul sau prescura, aduse la slujba de parastas, sunt făcute tot din grâu ca şi coliva, de aceea, păstrează, în genere, aceleaşi simboluri. În unele zone ale ţării, colacul şi prescurea se numesc chiar ,,parastas”. În Oltenia, de exemplu, aceşti colaci ce au mărimi diferite şi se împletesc după o anumită tehnică, reprezintă simbolul pomenirii şi nu lipseşte de la această slujbă de comemorare.

Cu vinul, care stă alături de colivă şi de colac la parastas, se stropesc, în formă de cruce, coliva, mormântul sau locul unde se săvârşeşte parastasul. Tradiţia spune că acest obicei este preluat din vechile ritualuri romane, legate de cultul morţilor, ritualuri numite „libaţiuni”, adică spălări sau stropiri. Însă, în practica noastră creştină, vinul este simbolul miresmelor cu care a fost uns trupul lui Hristos după moarte.

Totodată, vinul şi pâinea sunt elementele specifice Tainei Sfintei Împărtăşanii. De aceea, stropirea pământului şi a trupului celui adormit cu aceste simboluri ale vieţii veşnice reprezintă împărtăşirea celor plecaţi la viaţa de Dincolo cu Trupul şi cu Sângele lui Hristos. De asemenea, lumânările care se pun în prescuri sau în colivă simbolizează jertfa pentru cel adormit.

Ofrande cu specific local

În Argeş

La Moşii de Iarnă se împart alimente precum: colivă, colaci, pâine, preparate din carne de pasăre, piftii şi vin, ca băutură tradiţională. Există însă şi unele obiceiuri cu specific strict local, respectate din vremuri îndepărtate, iar în ziua praznicului, pachetele cu alimente dăruite de sufletul răposatului, conţin şi peşte, pâine şi ouă (în localitatea Dâmbovicioara ), răcituri, ciorbă, varză, un colac (în comuna Uda) şi preparate din carne de porc ( muşchiuleţ, cârnaţi, răcituri, împreună cu colaci şi colivă în comuna Teiu).

În Buzău

De sufletul celui adormit, rudele împart vase şi străchini cu pilaf şi căni cu vin ( comuna Năeni), ciorbă şi pilaf ( în Padina), iar în biserică, după slujba de pomenire, dar şi pe stradă se împart săracilor pachete cu mâncare ( ouă, mere, covrigi, colivă şi pâine).

În Constanţa

În ziua praznicului, în unele localităţi din judeţ se împart ofrande specifice -vase cu pilaf de pasăre, orez cu lapte şi colivă (în localitatea Ostrovu), căni cu colivă împărţite în biserică ( în localitatea Peştera), dar şi farfurii cu piftie (în Istria).

În Transilvania, în Bucovina şi în Banat – Sâmbăta plăcintelor

În această sâmbătă, în Transilvania, în Bucovina şi în Banat există obiceiul de a dărui plăcinte pentru sufletul celor adormiţi în familie. Gospodinele prepară în mod special plăcinte pe care le împart vecinilor, pentru ca cei care au dat, pentru cei care s-au dat să aibă ce să mănânce în lumea cealaltă.

Sâmbăta Părinţilor

În numeroase zone din ţară, în ziua când se prăznuiesc Moşii de Iarnă se fac pomeniri pentru rudele care au trecut în lumea de Dincolo în împrejurări năpranice. Pentru ei, rudele împart : vase cu mâncare, preparate cu carne, colivă, colaci, tămâie şi multe lumânări.

Moşii de Cârnelegi şi Moşii de Piftii

În sâmbăta Lăsatului Sec de Carne (22 februarie) se sărbătoresc Moşii de Iarnă, cunoscuţi sub numele de Moşii de Cârnelegi (Moldova şi Bucovina), Moşii de Piftii (Oltenia), Sacrilegi sau Sacrilegiul Mic (Banat). La acest praznic, se dau de pomană alimente, băuturi, vase de băut apă, piftii, colaci, plăcinte (copturi) şi „fruct alb” (brânză şi lapte).

Slujba Parastasului pentru cei dragi

„Sâmbătă, în ziua Moşilor de Iarnă, credincioşii care fac pomeniri, trebuie să participe la Sfânta Liturghie, ce se oficiază în fiecare lăcaş de cult ortodox. După aceasta, urmează slujba Parastasului pentru cei comemoraţi, slujbă care se desfăşurată după un ritual specific. În această zi, se pomenesc la parastase toţi credincioşii din familie care au trăit în dreapta credinţă şi au respectat tradiţiile creştine. În schimb, la aceste slujbe speciale nu pot fi pomeniţi cei nebotezaţi şi sinucigaşii, care nu au nădăjduit în Învierea lui Hristos. În acelaşi timp, Sfinţii Părinţi au rânduit să se facă pomenirea celor mutaţi la Domnul, sâmbăta, deoarece în această zi Hristos a stat cu trupul în mormânt şi tot ziua de sâmbătă face trecerea spre duminică, ziua Învierii Sale cu trupul.

Slujbele de pomenire, individuale sau colective, reprezintă momentele de intensă comuniune cu rudele plecate la viaţa veşnică.

 

Cinstirea rudelor trecute la viaţa de Dincolo

Pentru praznicul Moşilor de Iarnă se pregătesc toţi creştinii, fiecare după posibilităţile sale materiale. În ziua Moşilor de Iarnă, dar şi în toate sâmbetele dedicate pomenirii morţilor până la Sfintele Paşti, creştinii păstrează legătura cu cei dragi, plecaţi la viaţa de Dincolo, prin participarea la slujbele de comemorare, prin rugăciuni, prin milosteniile pe care le fac pentru cei adormiţi din familia lor.

Cinstirea rudelor răposate se manifestă şi prin îngrijirea permanentă a mormintelor. De la căpătâiul celor adormiţi nu trebuie să lipsească Sfânta Cruce, candela, florile proaspete presărate sau semănate pe mormânt sau în jurul acestuia. Vasele cu tămâie şi lumânările reprezintă, de asemenea, ofrande prin care-i cinstim pe cei plecaţi la viaţa veşnică.

click.ro

Comenteaza acest articol

css.php