Un metru de pamant

Fara nici o aluzie la viitorul meu, sper, zilele trecute am primit o oferta generoasa. O firma de pompe funebre imi facea favorul de a ma onora cu prestatiile de rigoare, la un pret absolut acceptabil, de nerefuzat si cu plata in rate. Mi-am permis sa refuz politicos, fara ofuscare, dar consider ca, momentan, astfel de servicii nu-mi sunt de nici un folos. Dupa ce-o sa ma vad (sic!) mort, mai vorbim, mai negociem…

Ca un facut, la doar cateva zile diferenta (coincidenta, sau vanarea clientului?!?), o alta firma sare cu o generoasa si de nerefuzat ocazie. Imi ofera deosebita oportunitate de a concesiona un petec terestru util in procesul de trecere de la suprafata catre tenebre. Cu posibilitatea achizitionarii tot in rate, cu pozitie ultracentrala si variante pentru etajare sau supraetajare. Dupa preferinta, mofturi, dorinte, fitze si finante. Am fost obligat sa refuz si aceasta fabuloasa oferta, fiindca pamantul rece ma trage la oase, betonul cavoului imi rascoleste reumatismul, iar privelistea promisa ma deprima. Nici primul negustor, nici celalalt nu au inteles magareasca mea impotrivire la asa oferte. Si, ca bonus, mi-au spus, printre dinti, ca tot la ei o sa ajung, dar atunci va fi mai scump. Si fara rabat ori favoruri. Asa ca, pus pe ganduri fiind, fara o letcaie pregatita pentru asa eveniment, mi-am propus sa-mi schimb fizionomia, sa nu mai umblu cu acte la mine si sa dau cat mai rar pe-acasa. Daca am noroc sa crap undeva pe strada, serviciul de ingropaciuni comunale o sa-mi sara in ajutor. Iar familia va fi convinsa ca am emigrat spre o tara civilizata din UE si c-o sa le trimit bani. Din UE.

Felician PETRARU

Comenteaza acest articol

css.php