Un parastas MISTO

Anagramand putin prin amestecare (sic!) verzalele din titlu, unii s-ar putea sa nimereasca de-adevaratelea chiar titlul unei publicatii de cultura ce doar ce si-a implinit, luna trecuta, 45 de ani de existenta. Daca nu chiar 46. Numai ca, ieri, a murit. Ca de la inceputul inceputului, organele de partid si de stat de la nivelul culturii dobrogene n-au fost de acord cu felul de prezentare a acestei publicatii de cultura. Neavand fata sovietica, ci mai mult – prea mult- occidentala, a fost trasa pe linie moarta aproape un an si jumatate. Pana cand redactorii, realizatorii, scriitori, si-au revizuit comportamentul si au adus-o la parametrii ceruti de politica acelor vremuri. Anii ’60. Si ceva. Apoi, cu eforturi, revista a supravietuit, mai cu momele, mai cu proptele, pana acum. Si fiindca criza a navalit peste toata lumea, si la revista MISTO lucrurile au luat-o razna. Evident ca o natiune care are cat mai putina cultura poate fi condusa spre grajduri mult mai usor. Poate fi dirijata si escrocata sentimental, cu telenovele lacrimogene (sic!), cu scutinuri de opinie, cu alegeri libere si corecte (ha, ha, ha!). Iar daca unii ministri ajuta la o demolare rapida si sigura a sistemului de invatamant, altii se prefac a face treaba, si o pot face atat de bine, ca nimic nu se mai poate repara. Evident ca toti suntem datori cu o moarte, doar ca, la un timp, unii uita acest amanunt existential. Inaintasii nostri care au scris slove de duh si de pomenire, acum se cam rasucesc prin morminte, de ce hal de hal fara hal a ajuns cultura Romanicii. Vivat!

Viorel PETRARU

One Comment

  1. Nea Vio,
    Nu uita de promisiune… Sase luni, eu te sustin

Comenteaza acest articol

css.php